Astăzi, 11 ianuarie, la nivel mondial, este marcată „Ziua Mondială a Rezervațiilor Naturale”, ce are drept scop accentuarea importanței protecției şi conservării unor habitate şi specii naturale importante, care se întind pe suprafețe mari și cuprind complexe de ecosisteme terestre sau acvatice - lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile și armonioase.
Fiecare țară are obligația de a se îngriji de patrimoniul natural național. De ce este necesar să o facă? Iată câteva motive:
- asigurarea unui mediu sănătos;
- datorie față de generațiile viitoare;
- natura nealterată poate constitui baza dezvoltării durabile;
- salvarea speciilor și habitatelor rare și periclitate;
- asigurarea dezvoltării ecoturismului;
- asigurarea resurselor pentru cercetare și educație ecologică etc.
Protejarea patrimoniului natural național se realizează prin desemnarea de arii naturale protejate de interes naţional: parcuri naționale, rezervații naturale, monumente ale naturii etc. În plus există arii naturale protejate de interes european (situri Natura 2000) și internațional (rezervații ale biosferei, situri Ramsar, situri ale patrimoniului universal etc.). În fiecare țară toate acestea alcătuiesc rețeaua națională de arii naturale protejate.
Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional.
În Republica Moldova rezervațiile naturale sunt arii protejate, care reprezintă spații naturale, valoroase din punct de vedere științific, destinate păstrării și restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menținerea echilibrului ecologic. Conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat sunt înregistrate 51 rezervații silvice, 9 de plante medicinale și 3 mixte: în total 63 de rezervații naturale cu suprafața totală de 8.009 ha (anexa nr. 4).
Printre cele mai importante rezervații naturale din tara noastră se numără:
Rezervaţia naturală ştiinţifică „Codrii” - cea mai veche rezervaţie, fondată în anul 1971 cu o suprafaţă de 5177 ha. Relieful are înălţimi de maxim 380 m, e întretăiat de nenumărate văi, râpi, hârtoape.
Natura în rezervaţie uimeşte prin multitudinea formelor şi speciilor, multe dintre ele sunt trecute la categoria rare şi pe cale de dispariţie. În rezervaţia naturlă „Codrii” sunt aproape 1000 de specii de plante protejate, adică jumătate din flora, caracteristică pentru Moldova. Cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arţar. Mai puţin răspândite sunt pădurile de stejar pedunculat şi de carpen. Nivelul de arbuşti şi învelişul de iarbă este bine dezvoltat şi include cornul sângeros, călinul, vonicerul, cornul alb dintre ierburi – rogoz, piciorul-caprei (sau reg. laba-ursului), dar şi leordă. Pe podişuri înalte, împrejurul izvoarelor şi pârăiaşelor mici sunt pădurici de fagi. În rezervaţie cresc aproape 90 de specii de plante rare sau pe cale de dispariţie, printre care se întâlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-Domnului (în lat. Orchis maculata, face parte din familia orhideelor, se mai numeşte iarba-şarpelui sau limba-cucului), grâuşor (untişor) şi iarba de baltă (Eleocharisacicularis).
Este bogată şi lumea animală a rezervaţiei. Aici putem întâlni reprezentanţi ai faunei din Carpaţi, Balcani şi Asia. În trei zone funcţionale ale rezervaţiei au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate şi 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sunt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întâlnesc: cerbul roşu, pisica sălbatică, uliul, turtureaua, bufniţa, vipera, etc.
Rezervaţia naturală ştiinţifică „Pădurea Domnească” a fost fondată în an.1993. cu suprafaţa totală este de 6032 ha, dintre care suprafața împădurită ocupă 3054 ha. Scopul fondării rezervației a fost păstrarea zăvoaielor care cresc pe grindurile fluviatile, pentru ocrotirea diferitor specii de plante, în special celor rare. În dependenţă de relief şi regimul hidrologic aici s-au format păduri de stejar pedunculat şi plop alb. Flora rezervației include 575 specii de plante, dintre care 40 sunt rare și 49 specii de mamifere. Sunt întâlnite specii rare precum: vidra, nevăstuica, jderul, pisica sălbatică. Prezintă interes reptilele și amfibiile locale - şarpele orb, broasca ţestoasă de apă europeană, broasca de baltă ş.a.
În rezervaţie se întâlnesc în total 159 specii de păsări, dintre care numai 52 sunt migratoare, iar 107 sunt sedentare. Un rol important al Rezervaţiei naturale ştiinţifice „Pădurea Domnească” este datorat arealului unor specii de păsări rare precum barza neagră, viesparul, acvila, bâtlanul galben, egreta mare, lopătarul etc.
Rezervaţia naturală ştiinţifică „Prutul de Jos” a fost creată în an. 1991 pe o suprafaţă de 1691 ha. Este situată în partea de sud-vest a Republicii Moldova, de-a lungul cursului inferior al râului Prut, ultimul mare afluent al Dunării. Este flancată de localităţile Slobozia Mare şi Văleni. La 20 km spre nord se află lacul Manta, iar la 25 km spre sud, lacul Brateş (România).
Scopul creării rezervației este protecţia, păstrarea, studierea ecosistemului de baltă şi luncă inundabilă, şi crearea condiţiilor favorabile pentru reproducerea speciilor rare, a celor pe cale de dispariţie şi a altor specii de plante şi animale.
Valoarea universală a acestui patrimoniu natural a fost recunoscută prin declararea ca zonă umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor acvatice - Convenţia Ramsar, ,,Lacurile Prutului de Jos”.
Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, ,,Prutul de Jos” constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.
Lumea păsărilor Rezervației ,,Prutul de Jos” este reprezentată de peste 196 de specii, dintre care 45 sunt specii incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova și luate sub protecție pe plan internațional.
Lacul Beleu, principala componentă geografică a rezervaţiei este un relict al limanului Dunărean de apă dulce format în urma transgresiilor apelor maritime, ce alcătuiau pe vremuri împreună cu lacul Brateş (România) un liman foarte însemnat al râului Prut. Lăţimea lacului - 2 km, lungimea - 5 km, adâncimea medie - 0,5 -1,5m și adâncimea maximă - 4,2m.
În anii când nivelul apei în lac este normal, în jurul lui se dezvoltă vegetaţia acvatică: stuf, papură, broscăriţă, cosor, rar se întâlneşte nufărul alb, peştişoara, tuberoză de apă, (ciulinul de baltă). În anii secetoşi, când nivelul apei scade simţitor, cea mai mare parte a vegetaţiei se usucă. Dintre arbori pe alocuri se întâlnesc pădurici de salcie şi mai rar de plop alb. Aici putem întâlni animale rare precum vidra europeană şi nurca. Au fost înregistrate 168 de specii de păsări, în mare parte acvatice, dintre care 36 specii pot fi observate în timpul migraţiei. În rezervaţie cresc peste 160 specii de plante. În prezent, acestui complex acvatic îi sunt caracteristice peste 27 specii de peşti. Importanţa lacului constă în crearea de condiţii favorabile de reproducere pentru aproape 18 specii de peşti, care apoi se întorc în apele râului. Varietatea ihtiofaunei este determinată de cea a râului Prut şi fluviului Dunărea. Dintre speciile întâlnite, putem menţiona: plătica (Abramis brama), babuşca (Rutilus rutilus), crapul (Cyprinus carpio), şalăul (Sander lucioperca), somnul (Silurus glanis), rizeavca (Alosa kessleri pontica), biban soare (Lepomis gibbosus), ştiuca (Esox lucius) şi specii care au fost incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: lostriţa (Hucho hucho), ţigănuşul (Umbra krameri), văduviţa (Leuciscus idus), pietrar (Zingel zingel).
Pe acvatoria lacului, în dependenţă de perioada anului, pot fi observate păsări precum: egrete, cormorani, ţigănuşi, pescăruşi, raţe, gâşte, lebede, chire de baltă, corcodei, lişiţe, nagâţi, stârci, precum şi coloniile de sute sau chiar mii de pelicani.
Pe partea stângă a lacului Beleu se află lacul Robu, lacuri amintite în ,,Dicţionarul Statistic al Basarabiei", anul 1902. În perimetrul acestuia cresc peste 10 exemplare de nufăr alb, numeroase specii de plante acvatice şi de luncă inundabilă. În perioada de iarnă pe ochiurile de apă sunt prezente exemplarele de pescăruşi, lebede cu pui, raţe şi cormorani.
Cercetările au arătat, că lacul Beleu poate fi considerat în această rezervaţie un laborator natural ecologic.
Rezervaţia ,,Prutul de Jos” a fost inclusă în patrimoniul mondial al UNESCO.
Rezervaţia naturală ştiinţifică „Plaiul Fagului” a fost fondată în an. 1991 în scopul protecţiei pădurilor de fagi cu suprafaţa totală de 5642 ha, dintre care păduri - 4639 ha. Rezervația ocupă partea de nord-vest a Codrilor. Aici sunt sectoare pe care cresc păduri de fagi, unice în Republica Moldova, care alternează, în general, cu pădurile de stejar şi carpen. Cele mai răspândite specii de plante arboricole sunt: gorunul – ocupă circa 31 % din suprafața împădurită, frasinul - cca 21 %, carpenul – cca 19 %. Deși are o pondere de numai 5%, fagul este cel mai răspândit anume în această rezervația, comparativ cu restul teritoriu al țării.
S-a constatat că componenta floristică din cadrul teritoriului acestei rezervații este unicală.
Flora rezervaţiei include 903 specii de plante, dintre care plantele vasculare alcătuiesc cca 640 specii, lichenii – cca 50 specii și alte specii. Din numărul total de specii floristice 77 au devenit rare, alcătuind aproximativ 33 % din speciile rare de flora spontană a Republicii Moldova.
În această rezervație se întâlneşte mălinul, iarba-câmpului, limba-cucului, peştişoara, ferigile și altele.
Aria naturală este interesantă și atractivă din punct de vedere al complexului faunistic. Lumea animală este reprezentată de 42 specii de mamifere şi 110 specii de păsări sedentare şi migratoare - 20 specii se află aici „în trecere”, iar 90 specii sedentare.
Rezervația adăpostește și asigură condiții de viețuire și hrană pentru mai multe specii de mamifere, păsări și insecte (complexul entomofaunei este bine reprezentat în lunca văii Bîcului), dintre care: cerb (Cervus elaphus), cerb pătat, cerb lopătar (Dama dama), mistreț (Sus scrofa), jder de pădure (Martes), pisică sălbatică (Felis silvestris), bursuc (Meles meles), hermelină (Mustela frenata), veveriță (Sciurus carolinensis), specii de lilieci, buhă mare (Bubo bubo) sau cucuvea (Athene noctua). Dintre speciile rare de cele mai multe ori putem vedea cocostârcul negru, vulturul-pitic, viesparul, vulturul mic pătat, iar vara - lebăda. În timpul migraţiei se întâlneşte cristelul de câmp - acum o pasăre foarte rară.
Rezervația reprezintă în fond un depozit natural al unui număr substanțial de specii de plante și animale care au un regim strict de protecție.
Rezervaţia naturală ştiinţifică „Iagorlîc”, fondată în an.1988 ocupă 836 ha de uscat şi 270 ha de suprafaţă acvatică. Suprafaţa terestră a rezervaţiei este ocupată de plante de stepă printre care negara, păiuşul, hiruşorul. Pădurile ocupă suprafeţe nu prea mari şi sunt prezentate de pădurici izolate de stejar pedunculat şi pufos.
Vegetaţia subacvatică este bine dezvoltată, se întâlneşte - cosorul apei, stuful, papura, broscăriţa. Pe teritoriul rezervaţiei sunt înregistrate 719 specii de plante, dintre care 50 specii sunt rare. În rezervaţie trăiesc 29 specii de animale (căprioare, mistreţi, jderi de piatră, vulpi şi câini-raton etc, printre care şi specii rare precum ţistarul european şi hermina).
Printre reptilele rare se numără şarpele de alun, şarpele rău (balaurul), broasca ţestoasă. Diversitatea habitatelor rezervaţiei explică numărul mare de păsări, care numără aici 121 de specii. Din speciile incluse în Cartea Roşie aici îşi face cuib lebăda, iar în timpul migraţiei se întâlneşte vulturul pescar şi eretele.
Deși Republica Moldova nu dispune de o suprafaţă foarte mare, totuși e bogată în peisaje unice, monumente ale naturii de importanţă internaţională, locuri foarte pitoreşti.
Trebuie să conștientizăm că atingerea obiectivului ameliorării permanente a condiţiilor de viaţă ale omului depinde în mare măsură și de conservarea resurselor naturale ale Terrei.
Concluzionăm cele redate mai sus prin acest citat: „Lumea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă moştenire pe care o putem lăsa generaţiilor viitoare: asigurarea şi în continuare a accesului la natură, la valorile materiale şi spirituale pe care aceasta le deţine. O lume lipsită de arii protejate, deposedată de situri naturale sălbatice, ar deveni un mediu extrem de sărăcit.”
(Adrian Phillips)