Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

2 Februarie Ziua Mondială a Zonelor Umede

Published on: Fri, 01/31/2020 - 11:21
Press Release Type: 

 

Pentru prima dată această zi a fost celebrată în anul 1997 pentru a marca semnarea Convenției asupra Zonelor Umede (Convenția Ramsar), care a avut loc la 2 februarie 1971, în orașul iranian Ramsar, pe coasta Mării Caspice.

 

,,Viața prosperă în zonele umede” este genericul Zilei Mondiale a Zonelor Umede din 2 februarie 2020.

Ce sunt zonele umede?

 

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderi de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri. Ele sunt zone în care saturaţia cu apă este factorul determinant al naturii solului, precum şi al tipurilor de comunităţi vegetale şi animale care trăiesc în sol şi la suprafaţa solului.

 

Limitele unei zone umede sunt date în perioada de primăvara după topirea gheţii. Zonele umede sunt un compromis între mediul acvatic şi cel al uscatului pe întreaga perioadă a anului - limitele lor se modifică, în perioada verii prezentând caracteristici terestre, iar în perioadele cu precipitaţii abundente apele câştigă teren în fața uscatului.

 

Aflate la graniţa a două sisteme fizice şi ecologice diferite - acvatic şi terestru - sunt din punct de vedere al biodiversităţii printre cele mai productive ecosisteme din lume, comparabile cu pădurile umede şi recifii de corali. Din ecosistemele zonelor umede pot face parte o imensă varietate de specii de microorganisme, plante, insecte, amfibieni, peşti, reptile, păsări şi mamifere.

 

Importanța zonelor umede

 

Zonele umede direct sau indirect asigură aproape în întregime cantitatea de apă dulce necesară consumului uman la nivel mondial şi au un rol important în circuitul apei în natură. Cca 40% dintre speciile de pe glob trăiesc și se hrănesc în zonele umede. Aceste zone pot constitui resurse valoroase de biomasă vegatală, peşte, cherestea, lemn pentru foc, etc. Pot îmbunătăți aspectul peisagistic al zonei şi constitui zone pentru recreere, oferă oportunităţi și pentru activităţi ştiinţifice, pescuit, vânătoare, etc. Sunt veritabile filtre naturale, funcţionând ca o adevarată staţie de depoluare a apei.

 

Ele oferă apă potabilă, asigură sursă de hrană și loc de adăpost și pentru milioane de oameni, protejându-ne de inundații, secetă și alte dezastre naturale și, nu în ultimul rând, zonele umede stochează mai mult carbon decât oricare alt tip de ecosistem. În ciuda faptului că acoperă doar 3% din suprafața Pământului, zonele umede stochează 30% din totalul de carbon, dublu față de păduri. Dar iată că rata de degradare în comparație cu acestea din urmă este mult accelerată.

 

Zonele umede menţin  aerul umed datorită nivelului ridicat ale apei și abundenței de plante. Acestea răcesc în mod natural aerul din împrejurime.

 

Картинки по запросу Zona Ramsar „Lacurile Prutului de Jos” poze

 

Conform datelor semnatare ale Convenției Ramsar sunt 168 de state cu aproximativ 2.186 zone umede în lume ce ocupă o suprafață de peste 2 mln. de ha.

 

Zonele umede constituie unul din cele mai valoroase compartimente ale patrimoniului natural, de starea căruia depinde în mare măsură eficienţa dezvoltării durabile a economiei naționale a Republicii Moldova.

 

Modul de gestionare și administrare a zonelor  RAMSAR este stabilit în Regulamentul-cadru al zonelor umede de importanță internațională, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.665 din 14 iunie 2007.

 

Republica Moldova a ratificat Convenţia Ramsar prin Hotărârea Parlamentului       nr. 504 -XIV din 14 iulie 1999 şi a devenit membru al acestei convenţii în anul 2000, când a fost recunoscută prima Zonă Ramsar din țara noastră „Lacurile Prutului de Jos” - (20 iunie 2000), apoi a urmat Zona Ramsar „Nistrul Inferior” - (20 august 2003) și Zona Ramsar „Unguri-Holoşniţa” -  (14 septembrie 2005).

 

Pe lângă acestea, există și alte bazine acvatice, care, deși nu fac obiectul unor convenții internaționale sau prevederi naționale, reprezintă locuri de o frumusețe deosebită și au o mare importanță pentru comunitățile umane: lacurile Stânca-Costești, Dubăsari, Ghidighici, Taraclia, Congaz, Cahul; albiile vechi ale râului Prut și Camenca; iazurile și heleșteiele piscicole amenajate pe râuri (Răut, Racovăț,  Lopatnic, Draghiște, Camenca, Ciuhur) și locurile unde acestea se revarsă periodic.

 

Zona Ramsar „Lacurile Prutului de Jos” recunoscută la 20.06.2000 cu o  suprafață de 19152,5 ha, este amplasată în partea de sud-vest a țării. De menționat că heleşteiele acestei rezervații sunt cele mai valoroase zone pentru migraţia păsărilor de apă. Lacurile Beleu, Rotunda şi Manta servesc ca popas în timpul migraţiei de primăvară şi toamnă unui număr mare de specii de păsări acvatice şi semiacvatice. Dintre cele cu apariţie regulată în zonă şi cele cuibătoare, care au interes comunitar sunt: cormoranul mic, raţa roşie, egreta mică, stârcul roşu. Cea mai însemnată colonie de cormoran mare, lopătar şi stârc de noapte, respectiv de egretele mici și mari, din Republica Moldova, cuibărește în mijlocul lacului Beleu.

 

Похожее изображение

 

Anual, în zonă sunt observate specii rare la nivel european şi chiar mondial. În această perioadă trec în pasaj peste 20 de mii de păsări de apă, aparținând unui număr mare de familii şi subfamilii. Pe teritoriul „Lacurilor Prutului de Jos” au fost atestate 15 specii de plante rare. Complexul faunistic de vertebrate terestre de pe teritoriul acestei zone include mamifere, păsări, reptile şi amfibieni ce constituie 248 de specii.

 

 

Zona Ramsar „Nistrul Inferior” recunoscută la 20.08.2003, este amplasată în partea de sud-est a Republicii Moldova, pe teritoriile raioanelor Căuşeni şi Ştefan Vodă şi parţial Slobozia de pe malul stâng al Nistrului. Suprafaţa zonei constituie                   cca. 60 000 ha. Teritoriul se întinde pe lunca fluviului cu o lăţime variabilă, într-o zonă de meandrare puternică şi pe terasele adiacente. El cuprinde o parte din deltă, iar insula Turunciuc deja după hotarul Moldo-Ucrainean se mărgineşte cu limanul Nistrului. Zona dată reprezintă un complex de habitate naturale şi transformate din lunca Nistrului, unite prin fluviu şi canalul ce s-a format în urma construcţiei digului naţional anti-viitură. Nucleul  principal  îl  constituie  sectorul natural ucrainean «Lunca Talmaza», cu o suprafaţă de 1503 ha.

 

Zona Ramsar „Unguri-Holoşniţa” a fost recunoscută oficial la 14.09.2005 cu o suprafață de 15 553 ha şi este amplasată în principal pe teritoriul raionului Soroca, parţial pe cel al raionului Ocniţa şi pe o mică porţiune din raionul Donduşeni. Aceasta include terenuri şi bazine acvatice amplasate în perimetrul drumului Soroca-Otaci şi hotarului de stat de-a lungul fluviului Nistru şi se întinde de la nord-vest de satul Calaraşovca până la hotarul comunei Holoşniţa în partea de sud-est.

 

Protecţia zonelor umede este un obiectiv important pentru Republica Moldova în contextul recunoaşterii economiei verzi ca fiind economia viitorului.

 

Responsabilitatea de starea ecologică a zonelor umede aparţine autorităţilor publice centrale şi celor locale, agenţilor economici, beneficiarilor de terenuri proprietate publică şi privată, de aceea suntem toţi chemaţi să depunem eforturi necesare pentru menţinerea, protecţia, conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural din cadrul zonelor umede.

 

Похожее изображение

 

Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti natura, riscăm să rămânem în cele din urmă singuri, pe o planetă pustie.