Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Importanța protecției naturii și conservării biodiversității

Published on: Fri, 10/23/2020 - 13:04
Press Release Type: 

Suntem în Săptămâna Verde Europeană (19-23 octombrie 2020) – acțiune dedicată protecției naturii și conservării biodiversității.

 

Încurajarea cooperării la toate nivelurile, motivarea și inspirarea societății în construirea unei lumi prospere, păstrând conexiunea dintre om şi natură, sunt unele dintre obiective ale acestei acțiuni.

 

Relația dintre ființa umană și natură este una fundamentală, determinantă, deoarece se axează pe interdependență și influență reciprocă.

 

Încă din antichitate, ideea fundamentală a lui Hipocrat, precum că mediul influențează ființa umană, a constituit un reper filosofic universal și rămâne a fi relevantă și astăzi, reprezentând o direcție esențială în multiplele cercetări realizate la acest subiect până în prezent.

Se poate afirma că omul nu ar exista fără natură deoarece este construit în aşa fel încât, fără o legătură strânsă cu natura, el nu ar putea trăi.

 

Omul şi Natura trebuie să co-existe într-o armonie perfectă. Natura îi oferă fiinţei umane forţa de care acesta are nevoie pentru a supravieţui, iar omul, la rândul său, ar trebui să fie profund recunoscător şi să-i asigure o protecţie permanentă.

Însă, relaţia dintre om şi natură de-a lungul timpului a suportat schimbări cu efecte pozitive, dar şi negative, atât pentru om, cât şi pentru natură.

 

Cu trecerea timpului, omul a început să construiască din ce în ce mai mult, defrișând suprafețe mari de păduri, poluând aerul și apele, contaminând solul, degradând flora și fauna, gândindu-se doar la el şi cum să-şi facă viaţa cât mai confortabilă, uitând cu desăvârșire de consecințele faptelor sale şi de răul pe care îl produce mediului înconjurător. Tot ce a realizat el, a făcut-o împotriva acesteia deseori în mod conștient.

 

Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor şi a ecosistemelor care constituie viaţa pe pământ. Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natura: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

 

Ecosistemele sănătoase ne oferă multe lucruri esențiale, pe care le luăm ca atare. Plantele transformă energia soarelui, făcând-o disponibilă altor forme de viață, bacteriile și alte organisme descompun materia organică în nutrienți, oferind plantelor un sol bogat, polenizatorii sunt esențiali pentru reproducerea plantelor, garantând producția de alimente, plantele și oceanele captează bioxidul de carbon, ciclul apei depinde semnificativ de organismele vii.

 

Biodiversitatea ne ajută să combatem schimbările climatice și să ne adaptăm la acestea și reduce impactul dezastrelor naturale.

 

Deoarece organismele vii interacționează în cadrul ecosistemelor dinamice, dispariția unei specii poate avea un impact important asupra lanțului trofic. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor.

 

Biodiversitatea este esențială pentru sănătatea oamenilor.

 

Cu cât dispar mai multe specii, cu atât mai mult crește numărul de boli infecțioase care îi afectează pe oameni.

 

Agenții patogeni care ne vor afecta tot mai mult sunt virusurile, bacteriile și fungii. Nu numai oamenii sunt amenințați, ci și animalele și plantele. Problema o constituie dispariția speciilor-tampon.

 

Motivele principale ale pierderii biodiversității:

 

- schimbarea destinației terenurilor (despăduriri, monoculturi intensive, urbanizare);

- exploatarea directă, precum vânătoarea și pescuitul excesiv;

- schimbările climatice;

- poluarea;

- speciile invazive.

 

Situația creată obligă societatea umană, mai mult ca oricând, să formeze un sistem de cunoştinţe complexe cu privire la integritatea naturii, cu privire la unitatea omului, societăţii şi naturii, să formeze competenţele respective, orientările valorice, conduita şi activitatea care ar asigura o atitudine responsabilă faţă de natură, axată pe cultură ecologică.

 

,,Nu poate exista un scop mai încurajator decât intrarea în era restaurării, reconturând minunata biodiversitate a vieţii care încă ne înconjoară”.

 

(Edward O. Wilson, „Diversitatea vieţii”, 1992)