Sistemul plăților pentru poluarea mediului reprezintă un instrument economic pentru asigurarea respectării principiului „poluatorul plătește”, stabilit în Declarația Națiunilor Unite din cadrul Conferinței Mediu și Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro, 1992 (principiul nr. 16). De asemenea, în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și a comunității europene este ca poluatorul să suporte cheltuielile pentru poluarea mediului încă în anul 1972. Acest lucru înseamnă că o companie care cauzează daune mediului înconjurător este răspunzătoare pentru acestea și trebuie să ia măsurile de reparare sau de prevenire necesare și să suporte toate costurile aferente.
La nivel național, acest instrument economic este orientat spre reducerea poluării, iar plățile respective, direcționate în bugetul de stat, sunt utilizate pentru finanțarea programelor pentru protecția mediului, conform domeniilor stabilite în art. 84 al Legii nr. 1515/1993 privind protecția mediului înconjurător (gestionarea deșeurilor, îmbunătățirea calității aerului, protecția naturii, protecția resurselor de apă, biodiversitate, etc.), prin intermediul Fondul Ecologic Național (FEN). Totodată, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului, unul dintre obiectivele Legii este formarea FEN pentru ameliorarea calității mediului.
Plata pentru poluarea mediului
Instrument semi-automatizat de calculare a plăților pentru emisiile și deversările de poluanți