ROEN

Ediția 2021

Spre o transformare verde a Republicii Moldova

Raport național bazat pe setul OECD de indicatori ai creșterii verzi


Principalele concluzii

  • Economia Republicii Moldova din ultimii ani a înregistrat un ritm modest de creștere, fapt ce nu permite o ameliorare simțitoare a nivelului de trai în rândul marii majorități a populației. Practic, economia națională rămâne a fi afectată de probleme sistemice precum concurență redusă, corupție sau forță de muncă limitată. La acestea se mai adaugă șocuri tot mai frecvente generate de factori climaterici extremi cum ar fi inundații, secetă sau înghețuri. De asemenea, crizele politice frecvente au afectat capacitatea instituțiilor de stat de a interveni în perioade de criză, exemplu fiind anul 2020 când în contextul pandemiei Covid-19 suportul statului a fost unul limitat, atât pe dimensiunea economică cât și socială.

  • Indicatorii ce relevă productivitatea resurselor ambientale au avut în general o dinamică pozitivă. Astfel productivitatea CO2, cea energetică sau a apei au fost în creștere. Datorită acestor evoluții, s-a produs o decuplare parțială a creșterii economice de emisiile de CO2, utilizarea energiei sau apei. În fond, acest lucru semnifică că economia Republicii Moldova crește mai rapid în raport cu utilizarea resurselor naturale. Totuși, în pofida acestor progrese nivelul productivității resurselor mediului din Republica Moldova este cu mult mai mică față de valoarea indicatorului similar înregistrat în statele europene. Astfel, analiza comparativă cu alte state din Europa indică asupra faptului că în Republica Moldova intensitatea utilizării resurselor de mediu e relativ înaltă, fapt ce pune presiuni asupra capitalului natural și a durabilității dezvoltării economice.
  • În condițiile în care evoluția CO2 a fost constantă, iar PIB-ul a crescut s-a atestat majorarea productivității CO2. Nivelul productivității s-a mărit de la 7,3 la 9,5 MDL/kg. Totodată, și raportul dintre PIB și emisiile de gaze cu efect de seră s-a majorat de la 10,7 la 14 MDL/kg echivalent CO2. Majorarea productivității indică și asupra faptului că s-a produs decuplarea creșterii economice de emisiile de CO2. Totuși, Moldova ocupă una dintre ultimele poziții printre statele europene după productivitatea CO2.
  • Începând cu 2010 oferta de energie primară și consumul final de energie au crescut. Majorarea ofertei de energie a fost mai mică decât ascensiunea PIB-ului. În consecință s-a produs o creștere a productivității energetice. Totuși, această avansare nu a permis Republicii Moldova să-și îmbunătățească poziția comparativ cu alte state din Europa. Productivitatea energetică a crescut mult mai rapid în Republica Moldova în raport cu alte state europene. De exemplu, între 2010 și 2019, în UE creșterea productivității a reprezentat 24,4% și a fost cu 2,7 p. p. mai mică decât ascensiunea înregistrată în Republica Moldova. Însă, chiar și în pofida acestui progres nivelul productivității din Republica Moldova rămâne scăzut comparativ cu valoarea indicatorului atestată în alte state europene.
  • Începând cu 2010, oferta de energie regenerabilă a crescut, deși în 2019 s-a înregistrat o diminuare. În consecință, s-a majorat și ponderea energiei regenerabile în oferta de energie primară și în consumul final de energie. Totuși, în Republica Moldova, oferta de energie regenerabilă, practic, este reprezentată integral de biocombustibili și deșeuri. Acestea reprezintă 98-99% din oferta primară de energie regenerabilă. La rândul, său peste 80% din biocombustibili și deșeuri îl constituie lemnele de foc. Acest fapt indică asupra fazei embrionare de dezvoltare a unui sector modern de generare a energiei regenerabile.
  • Din 2015 se atestă o tendință clară de reducere a deșeurilor de producție. Între 2010 și 2019, cantitatea deșeurilor de producție generate s-a redus cu 34,3%. În aceeași perioadă, VAB – indicator care reflectă procesul de producție, a crescut cu 42,1%. În acest context se atestă decuplarea procesului de producție de generarea deșeurilor. Însă, în cazul deșeurilor de la gospodării e o altă situație. Deșeurile colectate de la populație și consumul gospodăriilor au avut o dinamică similară între 2014 și 2017, și o traiectorie diferită după 2018. În rezultatul acestor evoluții, deșeurile colectate de la populație au crescut mai rapid comparativ cu consumul gospodăriilor. Între 2014 și 2020, deșeurile formate la gospodării s-au majorat cu 20,9%, iar consumul gospodăriilor s-a mărit doar cu 5,4%. Astfel, actualul model de consum al populației continuă să favorizeze formarea accelerată a deșeurilor.
  • În Republica Moldova se constată o creștere accelerată a folosirii fertilizanților minerali. Totuși, extinderea utilizării fertilizanților minerali nu a fost însoțită de o creștere rapidă a producției vegetale. Între 2010 și 2020 acest indicator a crescut de la 24 la 95,8 kg/ha în cazul fertilizanților chimici și de la  20 la 110 kg/ha pentru fertilizanții organici.
  • Dacă între 2010 și 2020, utilizarea apei a avut o evoluție stabilă, atunci PIB-ul a crescut cu aproximativ cu 32%. Drept urmare, productivitatea apei a sporit și s-a realizat decuplarea creșterii economice de consumul de apă. Însă aceasta nu a permis Moldovei să-și îmbunătățească poziția comparativ cu alte state Europene

  • Republica Moldova dispune de resurse limitate de apă comparativ cu marea majoritate a statelor europene fiind dependentă de volumele de apă care vin pe cursurile râurilor Prut și Nistru, acumulate preponderent în afară țării. În același timp, Moldova rămâne o țară cu un sector agricol destul de mare în cadrul economiei dar cu un număr mare de agricultori mici cu afaceri rudimentare. Secetele tot mai frecvente duc la un necesar de apă din ce în ce mai mare, respectiv irigare, care nu de puține ori are loc în baza unor sisteme ineficiente, cu mari pierderi. Astfel, pe lângă un volum mare de apă captată pe cap de locuitor și un nivel relativ înalt de stres hidric, pierderile la transportare rămân a fi semnificative fără careva perspective clare de diminuare.
  • În pofida unei ușoare creșteri a gradului de împădurire a teritoriului țării, Republica Moldova rămâne o țară cu resurse forestiere reduse. Acest fapt se întâmplă în condițiile în care țara noastră are grave probleme de mediu, cu fenomene climatice extreme tot mai frecvente în ultimii ani. În același timp nimeni nu mai pune la îndoială că suprafața redusă acoperită cu păduri este una din cauzele acestor fenomene, acțiuni prompte de politici publice în domeniu fiind absolut indispensabile.
  • Resursele de sol nu au înregistrat modificări semnificative în ultimii 10 ani. Factori precum urbanizarea, densitatea populației sau extinderea infrastructurii nu au fost în măsură să modifice structura fondului funciar. Astfel, Republica Moldova rămâne un teritoriu cu suprafețe predominant agricole, solul fiind de altfel principale resursă naturală a țării. Cu toate acestea, suprafețe largi de terenuri agricole rămân a fi parcelate iar unele afectate de eroziune, fapt ce reduce din performanțele sectorului agricol.
  • Agricultura ecologică cu greu poate fi considerată ramură distinctă a agriculturii în condițiile în care atât suprafața terenurilor cât și numărul de operatori implicați rămâne redus. Cauzele sunt multiple și țin atât pe partea de cerere din partea consumatorilor cât și de oferta producătorilor. În același timp, deși printr-o serie de documente strategice statul și-a propus promovarea agriculturii ecologice, suportul oferit rămâne limitat inclusiv din punct de vedere financiar.
  • Diversitatea biologică reprezintă o resursă naturală care stă la baza funcționării adecvate a ecosistemelor. Starea în care se găsește domeniul biodiversității poate fi descrisă prin numărul în creștere de specii de plante și animale pe cale de dispariție. Ultima ediție a Cărții Roșii prezentată în anul 2015 menționează de 2 ori mai multe specii de plante și animale față de ediția anului 2001. În aceste condiții Republica Moldova are nevoie de politici clare și măsuri de protecție a speciilor rare și vulnerabile prin restabilirea habitatelor naturale.
  • Republica Moldova înregistrează suprafețe reduse de arii protejate în raport cu teritoriul țării, chiar dacă periodic anumitor zone le este conferit acest titlu. Mai mult ca atât, obiectivul de conservare a naturii și a valorilor culturale asociate de pe aceste suprafețe cu greu este atins în condițiile în care statul nu poate asigura respectarea deplină a cadrului legal și limita intervenția dăunătoare a omului.

  • Începând cu 2010, se înregistrează o tendință de creștere a emisiilor de substanțe poluante în aer – evoluție ce sporește riscurile pentru starea mediului și sănătatea oamenilor. Această evoluție este cauzată de creșterea rapidă a emisiilor de substanțe poluante generate transportul auto. Analiza comparativă a emisiilor unor substanțe poluante (oxizii de azot și oxizii de sulf) raportate la numărul populației denotă o tendință îngrijorătoare. Deși, Republica Moldova ocupă una dintre ultimele poziții printre statele europene la capitolul emisii de substanțe pe cap de locuitor, creșterea înregistrată în Republica Moldova este foarte mare. În 2019 comparativ cu 2014 în Republica Moldova a fost consemnată o majorare cu aproape 83% a emisiilor pe cap de locuitor.
  • Se atestă o reducere a expunerii populației la particule fine. De asemenea, în aspect comparativ, Republica Moldova ocupă o poziție medie în raport cu alte state europene la capitolul expunerii populației la particule cu diametru mai mic de 2,5 microni.
  • Extinderea rețelei publice de alimentare cu apă se realizează cu ritmuri sporite. În consecință, a sporit accesul populației la servicii de apă potabilă gestionate sigur. Totuși, în aspect comparativ, Republica Moldova ocupă una din ultimele poziție în raport cu alte state europene la capitolul accesului populație la servicii de apă potabilă gestionate sigur.
  • În Republica Moldova se înregistrează un anumit progres în extinderea rețelei publice de canalizare. Totuși, sporirea lungimii rețelelor de canalizare este cu mult depășită de lărgirea rețelelor publice de alimentare cu apă. Această evoluție creează presiuni suplimentare asupra resurselor de apă, deoarece consumul de apă este urmat de reîntoarcerea în circuitul natural a unei cantități mai mici de apă calitativă. Totodată, deși pe fondul extinderii rețelei publice de canalizare a sporit accesul populației la cel puțin serviciile de sanitație de bază, Republica Moldova ocupă una din ultimele poziție în raport cu alte state europene la capitolul dat.

  • Moldova ocupă locul cel mai jos dintre țările europene în ceea ce privește investițiile în protecția mediului. Atât Guvernul, cât și întreprinderile au cheltuit prea puțin în aceste scopuri în comparație cu majoritatea țărilor europene. În ultimii ani, Moldova a alocat doar 0,5% din PIB pentru protecția mediului, în timp ce media UE este de 1,9%. Există multiple cauze ale investițiilor scăzute, legate în general de constrângerile financiare și de starea economiei moldovenești. Instrumentele economice de mediu (de exemplu, taxele și autorizațiile de mediu) nu sunt capabile să îmbunătățească situația. Protecția mediului este adesea sacrificată în favoarea altor priorități politice sau economice.
  • Subvențiile pentru energie apar în mare parte urmare reducerii de taxe pentru consumatorii casnici de gaz și electricitate. Aceasta se datorează dependenței absolute de energie de import și nivelului de trai scăzut al unei mari majorități a populației. Astfel, tarifele la resursele energetice sunt un subiect de discuții permanente în societate, de multe ori chiar cu tentă politică. Atât timp cât țara nu cunoaște un avans economic semnificativ, orice eliminare de taxe sau majorare de tarife este imediat taxată de populație, mediul de afaceri sau oponenți politici.